Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Numele localității a apărut în formele de Renolth în 1300, Radnolth în 1347, Radnoth în 1436 și Radnot în 1628. Pe situl istoric al orașului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.).
În perioada anilor 1461-1700, Iernutul a capătat statutul de târg (oppidum-Radnot), un târg de vite care avea centrul în apropierea actualei periferii a orașului.
Biserica medievală din Iernut a fost construită în secolul al XV-lea, pe cheia de boltă a arcului de triumf ce separă nava de prezbiteriu este marcată anul 1486 ca data terminării lucrărilor. În timpul Reformei Protestante, locuitorii din Iernut au trecut la unitarianism. În anul 1621 episcopul unitarian de Cluj a ținut sinod în biserică. Cu domnia principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, stăpânul castelului din localitate, locuitorii împreună cu biserica au trecut la religia reformată.
În castelul din Iernut a trăit principele Mihai Apafi al II-lea. Sub domnia lui Dieta Transilvaniei a întrunit de cincisprezece ori la Iernut. Întrunirea din 1690 a fost ultima din istoria Principatului Transilvaniei.
În 1703, curuții principelul Francisc Rákóczi al II-lea au cucerit castelul de la habsburgi. În anul 1707, Francisc Rákóczi al II-lea s-a cazat aici, în drum spre Târgu Mureș, unde a fost proclamat principe al Transilvaniei.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 141), localitatea a apărut sub numele de „Radnoth”.
De-a lungul anilor, castelul a aparținut, pe rând, mai multor descendenți ai familiei Bethlen. În 1885, Márk Bethlen a pierdut castelul în favoarea contelui Jenő Haller. Contele de religie romano-catolică a trecut domeniul în proprietatea bisericii romano-catolice, fiind cumpărat și restaurat parțial în anul 1887 de Statusul Romano-Catolic.
În perioada dualismui, localitatea era reședința districtului Iernut din comitatul Târnava-Mică. În 1871 a fost dată în folosință calea ferată Deda–Târgu Mureș–Războieni, care trece prin localitate.
Primul primar de sub guvernare românească a localității a fost Ioan Ghip, participant la Primul război mondial și membru al gărzii naționale din Iernut, la vremea respectivă. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Iernutul a făcut parte din județul Târnava-Mică (interbelic) și a fost reședința Plasei Iernut.
În lunile septembrie-octombrie 1944, în apropierea orașului Iernut, s-au dat cele mai grele lupte de pe teritoriul României din cel de-Al doilea război mondial. În aceste lupte și-au pierdut viața circa 11.000 de militari români.
La data de 17 aprilie 1989, localitatea Iernut a devenit oraș. Aici a fost instalată o copie a Statuii Lupoaicei („Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român.
Etimologie
Numele Ranoltu, atestat documentar din 1257, provine de la numele germanic Reinold , al posesorului feudal al ținutului respectiv (la fel ca Villa Herbordi pentru Blaj etc.)
În mod istoric agricultura reprezenta principala sursă de venit în localitatea Iernut. Orașul a înregistrat de-a lungul anilor una din cea mai mare producție de grâu din județul Mureș. În anul 2007 această producție fiind în medie de 3.649 kilograme de grâu la hectar și cea mai mare producție a anului din județ.
Principalul angajator din zonă este Centrala Termo-electrică Iernut situată la marginea orașului și aduce cel mai mare venit localității. Pusă în funcțiune între anii 1963-1967 are o putere instalată de 800 MW, cu patru grupuri de câte 100 MW de fabricație cehoslovacă și două grupuri de 200MW de fabricație sovietică. La data de 30 martie 2012 termocentrala a trecut în proprietatea companiei Romgaz și se află într-un proces amplu de extindere.
Orașul Iernut se află la 15 km de Aeroportul Internațional Transilvania din Târgu Mureș și la 3 km de nodul rutier Iernut aflată pe Autosrada A3. Datorită localizării sale, în ultima perioadă au apărut noi ramuri de industrie ușoară (logistică, industria manufacturieră).
