Râpa Lechința este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în centrul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș.

Localizare
Aria naturală se află în partea vestică a județului Mureș, pe teritoriul administrativ al orașului Iernut (în sud-estul satului Lechința), în apropierea drumului național DN15, care leagă municipiul Târgu Mureș de orașul Luduș.

Descriere
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 283 hectare.

Situl reprezintă o zonă de câmpie aflată pe malul estic al Mureșului (râuri, lacuri, pajiști, pășuni, păduri de foioase și terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiune continentală; ce conservă habitate naturale de tip: Pajiști stepice subpanonice care adăpostesc plante xerofile cu specii de colilie (Stipa stenophyla) și păiuș (Festuca valesiaca) și protejază faună de amfibieni și reptile, pești și fluturi.

La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care reptile și amfibieni cu specii de: broască țestoasă de baltă (Emys orbicularis), buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina, specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN)[10]; și pești: avat (Aspius aspius), porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus), petroc (Gobio kessleri) sau boarță[11] (Rhodeus sericeus amarus). În arealul sitului este semnalată și prezența unui lepidopter, un fluture din specia Cucullia mixta.

Căi de acces
Drumul național DN15 pe ruta: Târgu Mureș – Ungheni – Ogra – Cipău – Iernut – drumul județean DJ152A spre Lechința.

Eleșteele Iernut – Cipău (în maghiară Radnóti és maroscsapói halastavak) alcătuiesc o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică – SPA) situată în centrul Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Mureș. Aria naturală se află în partea vestică a județului Mureș (pe teritoriul vestic al orașului Iernut și cel sud-vestic al satului Cipău) și este străbătută de drumul național DN15, care leagă municipiul Târgu Mureș de Luduș.

Zona Eleșteelor de la Iernut – Cipău a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 454 hectare.

Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă de lacuri artificiale în lunca Mureșului (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni, culturi, vegetație arboricolă) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege).

Printre speciile de păsări prezente în sit se află: rață fluierătoare (Anas penelope), rață lingurar (Anas clypeata), rață mare (Anas platyrhynchos), rață pestriță (Anas strepera), pescăruș albastru (Alcedo atthis), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rața moțată (Aythya fuligula), rață roșie (Aythya nyroca), buhai de baltă (Botaurus stellaris), gâsca cu piept roșu (Branta ruficollis), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), chirighiță neagră (Chlidonias niger), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), erete de stuf (Circus aeruginosus), sitarul de mal nordic (Limosa lapponica), becațină comună (Gallinago gallinago), cufundar mic (Gavia stellata), cufundar polar (Gavia arctica), piciorong (Himantopus himantopus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), pescăruș râzător (Larus ridibundus), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), cormoran-mare (Phalacrocorax carbo sinensis), lopătar (Platalea leucorodia), ploier auriu (Pluvialis apricaria), corcodel mare (Podiceps cristatus), cresteț cenușiu (Porzana parva), ciocîntors (Recurvirostra avosetta), nagâț (Vanellus vanellus), corcodel mic (Tachybaptus ruficollis) sau ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus)[8].

Căi de acces
Drumul național DN15 pe ruta: Târgu Mureș – Iernut – Ungheni – Sânpaul – Ogra – Cipău.
Drumul european E60 pe ruta: Cluj Napoca – Turda – Câmpia Turzii – Luna – Luncani – Chețani – Luduș.

Monumentul Eroilor de la Oarba de Mureș este un memorial dedicat soldaților români căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, situat în satul Oarba de Mureș, parte a orașului Iernut din județul Mureș. Acest monument comemorează sacrificiul a aproximativ 11.000 de militari români care și-au pierdut viața în bătălia desfășurată între 16 septembrie și 6 octombrie 1944, în cadrul eforturilor de eliberare a Ardealului de Nord.

Amplasat pe o terasă spațioasă în apropierea malului râului Mureș, monumentul constă într-un cimitir al eroilor, unde sunt înhumați circa 3.500 de soldați români. Până în prezent, au fost identificați 1.169 dintre aceștia.
Monumentul principal este flancat de cruci care marchează mormintele celor căzuți la datorie, creând un loc de reculegere și respect pentru jertfa lor.De-a lungul anilor, monumentul a fost locul unor ceremonii de comemorare, în special cu ocazia Zilei Eroilor, organizate de autoritățile locale și județene, alături de Garnizoana Târgu Mureș.
Cu toate acestea, memorialul nu a beneficiat de lucrări semnificative de restaurare și modernizare, în ciuda demersurilor administrative întreprinse de-a lungul timpului.

Monumentul Eroilor de la Oarba de Mureș rămâne un simbol al sacrificiului și al demnității naționale, amintind generațiilor prezente și viitoare de prețul plătit pentru libertatea și integritatea teritorială a României.

Statuia Lupa Capitolina din orașul Iernut este o replică a faimoasei statui romane care o înfățișează pe lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus, legendarii fondatori ai Romei. Această statuie simbolizează originea latină a poporului român și a fost amplasată în Iernut la inițiativa lui Gheorghe Andreica, membru al Partidului Unității Națiunii Române (PUNR). În fiecare an, de 1 decembrie, la această statuie se depun coroane de flori pentru a celebra Ziua Națională a României.

Statuia este realizată din bronz și o reprezintă pe lupoaică stând în picioare, alăptându-i pe cei doi gemeni, Romulus și Remus. Această imagine este un simbol al legăturii istorice și culturale dintre România și Roma antică. De-a lungul timpului, mai multe orașe din România au primit copii ale statuii Lupa Capitolina, ca semn al moștenirii latine comune.

Amplasarea statuii în Iernut subliniază importanța păstrării și promovării identității culturale și istorice a comunității locale, evidențiind legăturile profunde cu civilizația romană.

Castelul Kornis-Rákóczi-Bethlen din Iernut (în maghiară Kornis-Rákóczi-Bethlen-kastély) este un monument istoric aflat pe teritoriul orașului Iernut, operă a arhitectului Agostino da Serena⁠(it) care îmbină elemente ale goticului târziu cu elemente renascentiste.
Clădirea castelului din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist (1545). Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renașterii. Clădirea a fost modificată între 1650-1660 de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea, după planurile arhitectului venețian Agostino Serena. Sub domnia lui locuitorii împreună cu biserica au trecut la religia reformată.

În castelul din Iernut a trăit principele Mihai Apafi al II-lea. Sub domnia lui Dieta Transilvaniei a întrunit de cincisprezece ori la Iernut. Întrunirea din 1690 a fost ultima din istoria Principatului Transilvaniei.

În 1703 curuții principelul Francisc Rákóczi al II-lea au cucerit castelul de la Habsburgi. În anul 1707 Francisc Rákóczi al II-lea s-a cazat aici în drum spre Târgu Mureș, unde a fost proclamat principe al Transilvaniei.

De-a lungul anilor castelul a aparținut pe rând mai multor descendenți ai familiei Bethlen. În 1885, Márk Bethlen l-a pierdut castelul în favoarea contelui Jenő Haller. Contele de religie romano-catolică a tercut domeniul în proprietatea bisericii romano-catolice, fiind cumpărat și restaurat parțial în anul 1887 de Statusul Romano-Catolic.

Imobilul a adăpostit o bună perioadă de timp Liceul Agricol din localitate. Castelul din Iernut, monument înscris în patrimoniul cultural național, nu are niciun stăpân din cauza tărăgănării procedurii de retrocedării, riscând astfel să ajungă o ruină din cauza birocrației

Statusul Romano-Catolic, ca autoguvernarea formată din credincioșii romano-catolici transilvăneni, avea sarcina de întreținerea proprietăților bisericești, între care se număra domeniul din Iernut pe care o administra din anul 1885. În acest an domeniul avea o întindere de 5.161 de iugăre în hotarul Iernutului și a opt comune vecine. Domeniul nu era comasat, cuprinzând circa 600 de parcele. Această suprafață se împărțea după registrul cadastral astfel: 1961 iugăre arabil (38%), 1001 iugăre fânaț (19,4 %), 1098 iugăre pășune (21,27 %), 680 iugăre pădure (13%), 19 iugăre vii (6,39%), 144 iugăre păpuriș, 20 iugăre grădini (0,4%) și 230 iugăre teren nefolosit (4,56 %). Situația proprietăților s-a schimbat radical în perioada interbelică, conform unei situații întocmită la 5 mai 1928, Episcopiei Romano-Catolice din Alba Iulia i-a fost expropriată din domeniul avut la Iernut o suprafață de 1693 iugăre, rămânându-i în continuare o suprafață de 126 iugăre.