Biserica de lemn Deag-Buna Vestire, din satul Deag, aparținător de orașul Iernut, județul Mureș, datează din anul 1765. Datarea acestei biserici nu este precisă, aceasta realizându-se pe baza unor icoane realizate de popa Nicolae zugrav, din 1764. Are hramul Buna Vestire și se află pe noua listă a monumentelor istorice înregistrată sub codul: MS-II-m-A-15653.

Aflată în apropierea celeilalte biserici de lemn din Deag, cea cu hramul Sfinții Arhangheli, biserica cu hramul Buna Vestire, are lungimea de 16,5 m iar lățimea aproximativ 5,5 m. În decursul timpului a suferit diferite modificări, cum ar fi lungirea ei sau schimbarea acoperișului de paie cu unul de șindrilă. Șematismul jubiliar al bisericii greco-catolice din anul 1900 precizează că în anul 1850 era acoperită cu paie. Tot atunci a fost renovată. Pronaosul și naosul bisericii sunt acoperite de o boltă comună, semicilindrică. Absida altarului, care este dreptunghiulară, nedecroșată, este acoperită de o boltă semicilindrică mult mai mică și mai scurtă decât cea care acoperă naosul și pronaosul.

Pictura ce împodobește pereții acestei biserici este mai puțin bine păstrată comparativ cu pictura bisericii vecine, cea cu hramul Sfinții Arhangheli.

Biserica Greco-Catolică „Buna Vestire” din Iernut, județul Mureș, a fost sfințită la începutul lunii octombrie 2001, marcând un moment important pentru comunitatea locală.

În anul 2002, părintele Vasile Iagăr a preluat conducerea parohiei. Sub îndrumarea sa, numărul credincioșilor participanți la Sfânta Liturghie a crescut semnificativ, de la aproximativ 20 la peste 100 de persoane. De asemenea, numărul celor care se împărtășesc săptămânal a crescut de la 4-5 la circa 70 de credincioși, reflectând o intensificare a vieții spirituale în comunitate.

Parohia organizează evenimente anuale, precum seara de rugăciune și colinde „Iată, vin colindătorii!”, ajunsă la a XX-a ediție în decembrie 2022. Cu această ocazie, comunitatea l-a avut în mijlocul ei pe Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop auxiliar, care a celebrat împreună cu părintele protopop Dan Aurel, părintele paroh Vasile Iagăr și un sobor de preoți.

Biserica „Buna Vestire” din Iernut nu este doar un loc de cult, ci și un centru activ al comunității greco-catolice locale, promovând valorile spirituale și culturale prin diverse activități și evenimente.

Biserica reformată din Cipău este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Cipău al orașului Iernut. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 117845.12.

Populația catolică medievală a îmbrățișat Reforma Protestantă, biserica devenind mai întâi unitariană, pe vremea proprietarului de terenuri Balásfy Gábor (1575), ulterior a intrat în posesia reformaților. Este o construcție din secolul al XV-lea, cu sanctuar în formă de semicerc, aflată în centrul vechiului sat. O inscripție menționează că biserica a fost lărgită în anul 1676 de către István Szalanczi: „Ad maiorem Dei gloriam Hoc opus lacunare exornari curavit Gen. Dom. Ste. Szalánczi de Szent Tamás, ac consors ejusdem Generosa Dna Juditha de Vizakna, proprys sumptibus. Anno Dni 1676, die vero 24. mens Marcy.”. Mobilierul interior a fost făcut de către meșterul István Hoch din Mediaș, în anul 1743, în stilul barocului puritan. Atât nava cât și corul lăcașului de cult sunt acoperite cu tavan casetat, bogat pictat, cu elemente decorative conform tradiției reformate.

Este un lăcaș de cult romano-catolic construit în secolul al XIX-lea de către Statusul Romano-Catolic în centrul orașului Iernut, în stilul neo-romanic.

În urma Reformei Protestante biserica veche din Iernut, construită în anul 1486, a intrat în posesia Bisericii Reformate. În anul 1772, călugării minoriți au reorganizat parohia romano-catolică locală. Pentru desfășurarea serviciilor religioase, au primit spațiu în Castelul Rákóczi, achiziționat de Statusul Romano-Catolic din Alba Iulia pentru suma de 900.000 de florini de aur, împreună cu proprietățile existente, de la Bethlehem Márk.

Deoarece în castel nu se puteau desfășura ceremonii religioase publice și liturghii, cu aprobarea episcopului Ferenc Lönhart s-a hotărât construirea unei noi biserici, astfel că Statusul Romano-Catolic a construit între anii 1896-1898 biserica actuală în stil neoroman pentru credincioși. Construcția și sfințirea școlii bisericești au avut loc la data de 19 septembrie 1897. Totodată, Statusul a înființat în anul 1934 o școală economică de două ani, care în curând și-a câștigat o reputație bună în întreaga Transilvanie. Ambele au fost naționalizate în anul 1948.

Prima renovare a bisericii a avut loc în anul 1966, în timpul preotului paroh Ferenczi Andras. În timpul renovărilor mai recente, din anul 2001, a fost înlocuită atât tencuiala interioară cât și cea exterioară.

Edificiul religios este amplu și impunător, cu două turnuri masive pe fațada principală și se încadrează din punct de vedere arhitectural stilului neo-romanic. Plastica fațadei este marcată de modul de organizare al ferestrelor. Fiecărui etaj al turnului îi corespunde un alt număr de ferestre, raportul dintre goluri și plinuri schimbându-se pe măsura ascensiunii. Acest gen de soluție plastică este favorabilă structurilor arhitecturale masive și in același timp cu amplă dezvoltare pe orizontală. Deschiderile semicirculare, atât în cazul portalului intrării, cât și în cazul ferestrelor, fie ele poziționate singular, geminate sau grupate câte trei, respectă din punct de vedere formal și cu simplificările de rigoare, structurile specifice arhitecturii romanice. Un alt element decorativ este fereastra oarbă de formă circulară prezentă pe fațada principală la primul nivel, reluată la nivelul frontonului triunghiular dar și în partea superioară a turnurilor, imediat sub cornișa acoperișului.

Structura internă a bisericii este lcătuită dintr-o navă centrală și două nave laterale mai mici, respectiv dintr-un transeptul și prezbiteriu. Totodată, interiorul bisericii este generos, cu deschideri semicirculare susținute de stâlpi. Tabloul altarului principal reprezintă momentul Înălțării Maicii Domnului și împreună cu orga ua fost realizate la Pécs în 1898. Totodată, se găsesc următoarele statui: statuia Inimii lui Isus, statuia Fecioarei Maria și statuia Sfântului Anton. În transept se află un parapet pe care este prezent stema cu șarpe a familiei Rákoczi. Imaginea Sfintei Familii a fost de asemenea prezentă, a fost pictată în Viena în 1880. Modelul ornamentat actual al bisericii cu ornamente florale repetitive a fost pictat în 1928, conform planului artistei Mária Nagy din Târgu Mureș. Deasupra arcului de triumf care face legătura dintre transept și cor se află un medalion pictat cu tema Sfintei Familii.

Biserica reformată din Iernut (în maghiară Radnóti református templom) este un monument istoric aflat pe teritoriul orașului Iernut. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 117836.14.01, 117836.14.02.

Biserica reformată, edificată în stil gotic între 1486-1593, este cea mai veche construcție din Iernut. Fondurile necesare realizării edificiului au fost donate de familia Bogáthi. Inițial, lăcașul de cult a servit romano-catolicii, dar la mijlocul secolului al XVI-lea când Reforma Protestantă a ajuns în meleagurile mureșene, locuitorii orașului au devenit unitarieni. În anul 1621 episcopul unitarian de Cluj a ținut sinod în biserică. Sub domnia principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, stăpânul castelului din localitate, locuitorii împreună cu biserica au trecut la religia reformată.

Corul bisericii, având o boltă pe ogive, specifică stilului gotic, precum și ferestre cu deschideri în arc frânt, face parte probabil din prima etapă de construcție. Sub cor se cunoaște existența unei cripte a cărei intrare a fost zidită cu ocazia unor renovări mai recente. Arcul de triumf care desparte corul de restul bisericii are o deschidere în arc frânt, nu foarte amplă în raport cu dimensiunile interiorului.

Biserica este alcătuit dintr-o singură navă, acoperită de cu o boltă semicirculară și având pe latura de vest, deasupra intrării un balcon susținut de doi stâlpi simpli, adăugat abia în anul 1936. Latura sudică a bisericii păstrează un ancadrament în stil renascentist târziu. Anul 1593, înscris pe frontonul acestuia, de-o parte și de alta blazonului, ar putea fi luat ca punct de reper pentru o a doua etapă de construcție, când biserica este mărită din grija nobilului Ferencz Kendy.

La exterior s-a adoptat sistemul de susținere specific stilului gotic, bazat pe contraforturi.

Turnul a fost ridicat în anul 1909 și se încadrează stilului neogotic. Partea superioară a acestuia este decorată cu brâuri de cărămidă care urmăresc muchiile turnului sau conturul ferestrelor. În curtea bisericii se găsesc pietre funerare cu blazoanele unor familii nobiliare sculptate în relief.