Soril Miavoe este pseudonimul literar al lui Teodor Simion Pop, născut în 1950 la Iernut, care se bucură de o vastă carieră ca poet, ziarist, devenind membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Târgu Mureș, în anul 1990. A început activitatea literară în anul 1970, când debutează în revista ”Contemporanul cu poezie”. Ulterior a publicat în revistele ”Vatra”, ”Orizont”, ”România Literară”, ”Târnava”, ”Carul Mic”, ”Sintagme literare”, ”Asymetria”. Printre volumele publicate se numără ”Cum să nu” (1985), ”Plaurul”, scenariu radiofonic la Studiourile Teritoriale de Radio Târgu Mureș (1986), ”Pliant tipărit pe ambele fețe” (2019). În prezent este director și patron al Editurii Romghid, Târgu Mureș.
Ajuns la vârsta experienței, Soril Miavoe parcă ar începe să desconsidere tot ceea ce știa până în acel moment despre lume. Informația acumulată parcă nu mai are niciun sens. Ea, de fapt, se transformă într-un complex ideatic. Timpul, în speță,capătă valențele reale. Ceea ce se petrece în suflul auctorial este, mai degrabă, o renaștere decât o moarte a speranței. Aceasta (speranța), la fel ca pasărea Phoenix, renaște, dar nu din cenușă, ci din propria-i existență umană. Dacă înainte, la vârsta „verde” timpul pare să ofere o speranță către etern, fiind o ispită a încrederii totale, acum, odată cu experiența, speranța se preschimbă din ceva ideatic în ceva care poate fi atins. Adevărata față a Lumii se face cunoscută. La început, desigur, totul este șocant, brusc, dar poemele succesive din dopuri de plută, cu toate că încă unele amintesc de credința și tăgada argheziană, sunt un testament al maturității și al adevăratei vieți care începe doar odată cu realizarea efemerității propriei existențe.
Volumul ”Dopuri de plută” este o lucrare monumentală, dar nu prin volum, ci prin semnificație. Spiritul miavoescian are curajul să spună lucrurilor pe nume și asta vine dintr-o cunoaștere identității propriului eu. Este o poezie care iese la lumină dintr-o introspecție de un caracter covârșitor. Rareori se mai poate întâlni un volum de versuri care să debordeze printr-o astfel de gnoză autentică și pură. Chiar dacă nu suntem cititori de versuri, lecturarea volumului dopuri de plută aproape că este obligatorie, dar nu ca fani sau critici, ci ca oameni.
Sursa: https://www.zi-de-zi.ro/2021/04/22/fericirea-efemeritatii-sau-dopurile-de-pluta-ale-lui-soril-miavoe/
